Christus Surrexit! – in Tara Momarlanilor


In Valea Jiului, imediat dupa terminarea Postului Mare, chiar din prima zi de Pasti se pornesc nedeile stramosesti. Sarbatorite inca de pe timpul romanilor, nedeile erau ocazii de bucurie in care acestia isi venerau zeii. Obiceiul a fost pastrat cu sfintenie de primii locuitori ai zonei, momarlanii, pastorii care s-au asezat la poalele muntilor Parang, Retezat si Valcan.
Insa odata cu aparitia crestinismului, nedeiele nu au mai fost prilejuri de a venera zeii, ci de a sarbatori zilele de hram ale bisericilor. In functie de asezare, momarlanii si-au stabilit ziua in care sa tina aceasta sarbatoare, in asa fel incat sa nu coincida cu o alta a altei asezari din Valea Jiului. Motivul este unul simplu: in acest fel toata suflarea poate participa la eveniment. In prima duminica dupa Pasti, a fost randul momarlanilor din “Salatruc”- Petrosani, sa tina nedeia.

Dar inainte de nedeie, un obicei frumos, pastrat de sute de ani printre localnicii din Valea Jiului, ii aduna pe momarlani, in Saptamana Patimilor, in cimitir. Aici ei primenesc mormintele celor placati spre locuri mai bune, le impodobesc si pun icoane. Asa au facut de cand se stiu si altfel nu au cum sa treaca peste Saptamana Patimilor. „Eu asa stiu de cand eram copil. Am 70 de ani si intotdeauna am facut asa. Punem flori colorate, cu verdeata, de la Florii, si impodobim cu baticuri prinse in 4 colturi crucile si, mai apoi, in noaptea de Inviere venim sa aprindem lumina. Apoi asezam o icoana in mijloc. E semn bun”, spune o batranica. Impodobirea crucilor cu baticuri in cazul femeilor si batiste in cazul barbatilor este un obicei unic in acest colt de tara.
Preotii vorbesc despre acest obicei ca despre ceva ce s-a petrecut aici de cand lumea, iar momarlanii sunt cei care stiu cel mai bine ca trebuie sa le poarte de grija celor trecuti in lumea vesnica. „Momarlanii tin post, vin la biserica, se spovedesc, mai apoi o sa taie miei, dar inainte de asta merg la cimitir. E o traditie pastrata nici nu se stie de cand si oamenii o respecta cu credinta”, spune parintele Iulian Selaje, preot in Salatruc.
Dar iata ca a venit si mult asteptata zi a Pastelor Blajinilor, zi de nedeie in Salatruc. Dupa datina stramoseasca, serbarea campeneasca a avut loc in curtea unei vechi bisericute de lemn, costruita in 1788. Manifestarea a inceput dis de dimineata, cand in curtea bisericutei s-au strans grupuri de prieteni si rude ale gospodarilor care au pregatit masa, dar si bucatele specifice pentru petrecere. Numai sase barbati pot lua parte la prepararea mancarurilor, iar ceilalti doar dau o mana de ajutor. De altfel pregatirea nedeilor e considerata de ei o lucrare liturgica, la care femeile nu au acces. Bucatele sunt preparate dupa reteta lasata cu limba de moarte de stramosi, iar cei care nu au avut loc la imensul ceaun, au putut sa se roage in bisericuta veche. “Credinciosii localnici aduc si jertfesc animale de buna voie, facand praznic, la care invita apoi pe toti doritorii. Oamenii sunt serviti cu bucate traditionale, cu ciorba sau tocanita de batal, varza calita si, mai ales pasatul cu branza, cu lumanare, colac si un pahar de vin”, spune preotul paroh Octavian Patrascu despre sarbatoarea traditionala.

“Femeile merg la biserica si se roaga in aceasta zi. Asa spune obiceiul si asa trebuie sa facem si noi, chiar daca s-a mai pierdut din el cate ceva”, declara Ion Stramb, unul dintre organizatorii nedeii din Lunca Jiului. “Pe pamantul nostru s-a construit bisericuta acum multi ani, iar nedeia trebuie sa se tina musai pe pamant sfant langa Casa Domnului.”
“Pentru ca este o zi de veselie, iar toate disputele trebuie uitate, la petrecerea campeneasca poate participa oricine are bunavointa” spun momarlanii.
Pr. Octavian Patrascu ne lamureste ca ”Nedeile sunt un obicei precrestin pe care l-au increstinat. De nedei, comunitatea din jurul unei biserici pregateste o masa comuna. Fac tocana de batal, varza calita si pasat – o mancare traditionala momarlaneasca, din faina de porumb macinata foarte mare, fiarta cu unt si branza de oaie veche. Pasatul se da la noi numai la pomeni, in loc de coliva, pentru ca aici nu creste grau si nu facem coliva. Masa este binecuvantata de preot si numai dupa aceea se mananca. In timpul mesei mai au un ritual: pun vin intr-un colac de paine scobit si beau pe rand, in timp ce un vornic spune: “Spornicul sa sporeasca, plugarul sa traiasca si invierea Domnului s-o cinsteasca, Hristos o inviat! Adevarat o inviat!”

Nici saracii nu sunt uitati, iar cu cat sunt mai multi cu atat bucuria este mai mare pentru ca, in aceasta zi de Pasti trebuie sa se dea si de pomana, iar nedeia este un bun prilej pentru a aduce o bucurie, dar si o masa calda celor nevoiasi.“Noi deschidem portile larg in semn ca sunt bineveniti.
In plus oamenii vor sa intre si la slujba in bisericuta, pentru ca nu au ocazia sa vada frumosul lacas tot timpul. Asa ca, vin si turisti si oameni din oras, iar dupa rugaciune raman sa petreaca langa noi.“

Panorama 360° Biserica Sf Gheorghe

Ospatul incepe in jurul pranzului cand mesenii ies de la slujba si sunt intampinati de gazde cu un paharel de tuica si unul de vin, iar mai apoi, dupa ce masa este sfintita de preot ajung sa se infrupte.
Dupa masa incep horele in care se prind chiar si batranii imbracati in port popular pentru a le arata tinerilor cum se jucau fetele in vremea lor.  “ Astfel localnicii si oaspetii isi manifesta bucuria Invierii in jurul bisericii. In putine localitati din tara se pastreaza obiceiul acesta si sacralitatea lui. Ceea ce este unic si laudabil este ca masa se face din dragoste crestineasca. Incepe cu rugaciune in numele credintei, a dragostei crestine si servesc pe toata lumea”, mai spune preotul Octavian Patrascu. Traditia nedeilor momarlanilor din Valea Jiului se pierde in negura timpului. Obiceiul este prilej pentru locuitorii catunelor de munte sa isi etaleze frumusetea costumelor populare, sa incinga hore pe dealurile care strajuiesc asezarile de momarlani, si nimeni nu are voie sa lipseasca.

Daca v-au placut fotografiile nu uitati de butonul `Facebook Share` !

All contents of this Web site are Copyright©2010-2012 by Bogdan Dan and are marked as such. All rights reserved. For more information, use of material and reproduction, please contact the author. All use of material and reproduction without the written consent of the author is prohibited.

About these ads

8 thoughts on “Christus Surrexit! – in Tara Momarlanilor

  1. foarte frumos…si eu sunt olteanca din oras Novaci jud Gorj…asa este portul nostru…am vazut in poze si desagi…sacateu…cum le zic batrani …adica traistutele in care isi cara lucrurile….foarte frumoase pozele felicitari…

    • Iti multumesc, Oana. Intr-adevar, si inspre Novaci, ca de altfel si spre Ocna Sibiului, porturile sunt asemanatoare. Pacat insa ca aceste traditii se cam pierd, tinerilor le este tot mai rusine de radacinile lor, cum mi-au marturisit multi dintre ei. Te astept si-n vizite ulterioare. Iti doresc o zi plina de lumina.

  2. Preotul Patrascu m-a botezat si pe mine si pe sotie, ne-a cununat, apoi ne-a botezat copiii. Multumesc ca mi-ai adus inapoi in suflet ,locurile si oamenii de care ma leaga un cuvant mare cat toata lumea: ACASA!

  3. Eu sunt dobrogeanca get beget, nascuta si crescuta aici, intre pamant si mare dar, un 25 % din mine isi are obarsia langa Sibiu..mai precis in Salistea Sibiului…Cunosc zona Vaii Jiului prin bunavointa prietenilor din acea zona…si de cand am aflat de momarlani mereu i-am asemanat cu mocanii din regiunea sibiana..Nu stiu daca e vocea sangelui sau altceva dar cert este ca la fiecare vizita facuta in Valea Jiului am avut senzatia ca m-am intors ACASA…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s