A doua parte o gasiti aici
<< Hai în codrul cu verdeață,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se pravale
În prăpastia măreață…>>
Pădurea din Cheile Buții, ne-a deschis bratele, cuminte, primitoare, și de această dată. Dimineața, când am început noi să îi pătrundem tainele, o lumină puternică era filtrată printre copacii proaspăt înmuguriți, de un verde crud. Părea că dintr-o dată timpul se împărțea în două: verde, viață, prezent, primavara sus în copaci, și zecile de nuanțe de arămiu de toamna, jos, pe potecă. Un cer de un albastru incredibil, brăzdat din când în când de vreun nor răzleț sau un avion grăbit deranja micul univers în care timpul are legile lui. De răsfățul olfactiv nu mai vorbim… Multi vor zice că un drum drept de 3 ore, prin pădure, este plicticos, obositor, și nu tocmai necesar. Poți lua mașina. Dar atunci când la fiecare pas ai parte de un spectacol, un nor, un ciulin, un gândac colorat și supărat, șoricei care caută de mâncare, urme de capră neagră, de vulpe sau un copac sfâșiat de un urs, începi să îți dai seama de ce ai venit. Și să apreciezi faptul că mai există astfel de locuri, în care pentru o clipă uiți de tot și toate, și respiri, admiri și zâmbești. Doar atat.
După trei ore prin pădurea de foioase, brazii își deschid porțile și marcajele ne ajută să ajungem la Cabana Buta, la 1582m, unde știm că vom face o mică pauză de cafea. Nu de alta dar ne așteapta același cabanier bland, un localnic din Campusel, care de fiecare dată ne povestește calm despre ce trasee se pot face, cum e drumul, ce să mai vedem și cum a fost vremea. Stă pe banca, la o țigară și zâmbește calm, cu aceiași ochi albaștri, mărunțel la trup și fața ridată, bătută de ani. E genul ardeleanului care vorbește rar, dar cu folos. Tace, ascultă. Increment si el,asemeni muntelui. Și iar la drum, invaluiti in miresmele padurii de brad, urcăm spre 2040m. Spre Saua Plaiul Mic unde o panoramă inegalabila iti taie suflarea: toate vârfurile din Munții Retezat. Locul unde cerul atinge pământul. La propriu. Până în Poiana Pelegii trecem pe lângă niște gâze, păsăret, gândăcei, pe care îi ferești când treci și poieni întregi de brândușe, victorioase ca au razbit zăpezii, anuntand primăvara.
Trecem de zona de brad si ne scufundam in jnepeniș de această dată, acolo unde în iarnă făceam poze la cristalele de gheață și unde troiene inca consistente de zăpadă, ascunse de razele soarelui, ne amintesc de iarna grea, când puțini se încumetă să îi străbată muntelui cărările.
Tot mai sus, spre cel mai mare lac glaciar din România. Pe site-ul oficial retezat.ro, Parcul Național Retezat este denumit „Tărâmul fermecat, cu ochi albaștri”, după care este descris astfel: „O lume a lacurilor presărate printre piscuri semețe… a gențianelor, smirdarului și a altor mii de plante…a sprintenelor capre negre cațărate pe stânci…a ursului mormăitor, ascuns prin zmeuriș… .a lupului sfios și grijuliu cu puii lui….a marmotelor gălăgioase și jucăușe… un univers frematand de viata”. După niște urcușuri în care nu ne-ar fi stricat parazăpezile, iată-ne ajunși la Lacul Bucura. Zăpezile topite au transformat campingul intr-o adevarata mlastina si a găsi un loc uscat pentru a așeza cortul s-a dovedit o aventura. Apusul: inegalabil spectacol de culori si parfumuri purtate de vant, într-un loc protejat de vârfurile Peleaga, Bucura, Judele, incă acoperite de zăpadă.
- text Elena Mihoc -
Super! Ai prins o vreme de vis. Prima fotografie e de exceptie si aia cu brandusele! Anul asta poti sa ii spui anul branduselor
Sa stii ca am prins foarte multe. Tu cand ni te alaturi la o tura de Retezat? imediat plecam in urmatoarea, muntele ala da dependenta. Mersi mult, Ciprian
As veni cu placere, dar timpul nu prea ma lasa…daca imi zici mai din timp de niste iesiri poate reusesc sa fug un pic.
S-a facut. Cum decidem urmatoarea tura, te anunt. Oricum, pe la inceputul lui iunie.
Il paesaggio e i soggetti sono sicuramente bellissimi, ma tu continui a migliorare… Bellissime foto…. Come posso dirtelo in rumeno? ^^
Ti ringrazio, Lomba, ma va benissimo anche in italiano. Sono contento che posso farvi vedere questi posti magnifici; e non ho smesso di sperare che un benedetto giorno vieni a trovarmi e a farci dei giri.
Felicitări pentru fotografii! Excelente! Mă bag şi eu la o tură în vară. Până atunci mai avem de mers pe Transalpina.
Mersi, Yly. Ti.am zis cum putem face cu Retezatul, chiar cu cortul un week-end, si apoi dam ture. Abia astept Transalpina!