Masuratul oilor in Tara Momarlanilor


Traditile in Tara Momarlanilor sunt strans legate de oierit. In fiecare an, in jurul sarbatorii Imparatilor Constantin si Elena, oile ies la munte, marcand astfel inceputul pasunatului in comun. Oile sunt tunse si marcate cu cate o pata de culoare pentru a-si certifica astfel apartenenta stapanului. Reguli vechi de cand lumea, pastrate cu grija din generatie in generatie, sunt respectate cu sfintenie de fiecare data.  Dupa ce oile au fost gestante peste iarna, timp de aproximativ 150 de zile (adica 5 luni), fata mieii, apoi urmeaza sa reintre in ciclul firesc si sa inceapa perioada in care oile sunt folositoare pentru laptele lor.

In caz ca v-ati intrebat ce se petrece la masuratul oilor, ei bine iata ca a sosit si vremea unei marturii fotografice a unui astfel de eveniment, la care am participat anul acesta . Marturisesc ca stiam, de mic copil, ca oile primavara incep transhumanta, dar cam atat.

Si fiindca cresterea oilor presupune multa munca si efort pe masura, este mult mai rentabil ca mai multe familii sa isi adune oile la un loc. Nu stiam insa pe ce principii isi ia fiecare cota parte. Intr-o atmosfera de sarbatoare, se masoara laptele muls de la oi, stabilindu-se astfel randuiala la ciobanit, la stana si la branza. Nu e bine sa fie nici prea multe oi la un loc, dar nici prea putine, cand oile se duc sus, in culmile muntilor, pentru a da lapte de prima calitate.

Am ajuns pe la pranz in Straja, unde urma sa gasim o stana pitita dupa o padurice, pe un deal, acolo unde urma sa ne intalnim cu ciobanii. De altfel, la masuratul oilor vin toti membrii familiilor oierilor. Se aduna de dimineata la stana cu mic cu mare, aduc bucate cu ei si foarte multa voie buna. In definitiv e primavara, vremea unor sperante noi si ganduri curate. Gospodinele pregatesc bucate alese din care se vor infrupta la munte nu numai familiile si ciobanii, ci si toti iubitorii de traditii invitati cu acest prilej la stana.

Toata lumea era pregatita, iar ciobanii ne asteptau cu un paharel de tuica de pruna. Dupa ce ajung la stana, oile sunt lasate sa se odihneasca si sa se obisnuiasca cu noul loc, deci nu se mai mulg pana a doua zi la pranz. Mai nou se obisnuieste sa se sfinteasca oile, asadar l-am gasit pe preotul satului pe o banca, la povesti cu ciobani. Erau paziti de caini zdrenturosi si obositi dupa atata intors de oi prin munti, iar oile pasteau linistite, inchise in tarc. Cat despre oi, ele sunt stropite cu aghiazma si sunt manate spre turma comuna cu manunchiuri de busuioc sfintit si crengi de leustean verde, (planta aromatica caracteristica primaverii). Se crede ca astfel se vor inlatura posibilitatile unor efecte malefice, cum ar fi bolile sau „luatul manei”. Ciobanii se inchina, zic un ”Doamne Ajuta” din tot sufletul si asa, cu Dumnezeu inainte, incepe mulsul oilor.

Se hotaraste ordinea in care familiile vor mulge oile, fiecare familie isi mana oile din tarc catre strunga, la strunga fiind un mulgator din familia respectiva. Oile sunt lasate sa iasa una cate una din tarc prin strunga (gaura din tarc) catre mulgatoare. In spatele strungii, sta un cioban care le oranduieste, in functie de culoarea de pe spate, spre stapanii lor. Pe vremuri, fiecare mulgea oile sale in strungareata, adica intr-o caldare din lemn, o scorbura de salcie care avea un fund si un miner din tei impletit, ca o manusa. Rand pe rand isi mulg toti ciobanii oile pana nu mai sunt oi de muls, apoi se aduna toti la masuratul laptelui. Laptele se toarna intr-o caldare lunga si inalta si se masoara cu un bat de lemn care are gradatii ce corespund unui anumit volum cunoscut de ei ca vadra (aprox. 10 L), cioiuri si cupe.

Din instrumentul masurii laptelui nu puteau lipsi galeata de muls si cupa, (amandoua din lemn), tancusa si rabojul. Odata muls, laptele animalelor detinute de un gospodar era masurat cu tancusa de lemn, pe care se facea semn in dreptul nivelului la care ajungea laptele din galeata. Mai demult se obisnuia ca tancusa sa se despice in doua, una dintre jumatati fiind data proprietarului, cealalta ramanand la baci. In functie de cantitatea de lapte „inregistrata” pe tancusa, se stabilea cantitatea de branza ce urma sa revina fiecarui proprietar de animale. Aceasta cantitate se insemna pe raboj, „actul contabil” al baciului, pe care acesta il purta infipt sub chimir ca sa il poata consulta ori de cate ori era nevoie.De-a lungul veacurilor, semnele inscrise pe raboj, intelese doar de acela care l-a facut, au devenit tot mai elaborate, mai estetice, deoarece erau vazute de multa lume si caracterizau, prin aspect si mesaj, gradul de inteligenta al baciului. Rolul rabojului a fost preluat, in timp, de bata ciobaneasca, care a devenit o adevarata carte de vizita a ciobanului, transformata adeseori intr-o opera de arta nepretuita. S-a realizat astfel, pentru prima data in cultura populara romaneasca,trecerea evidenta a unor elemente strict functionale (cu functie de memorare), catre elemente de ordin artistic, cu functie estetica si spirituala mai presus de functionalitate.

 

In ziua de azi, se trec toate masuratorile intr-un tabel, cu cat lapte au, cate vedre, ciouri si cupe. Oierul ce are oile cu cel mai mult lapte, devine baciul stanei, conducatorul ciobanilor. Baciul va fi cel ce stabileste regulile, cum se ia laptele de la oi, daca se aduna branza sau se da la fiecare oier dupa ce se incheaga laptele, stabileste cand se despart oile toamna si cand sunt coborate in tarina, stabileste daca ciobanul e vinovat cand s-a petrecut un necaz la oi si asa mai departe.

Dupa ce s-a pus totul pe hartie, s-a mai baut o tuica batrana si s-a mai spus o poveste, s-a cantat si la fluiera, am fost invitati la masa imbelsugata pe care am gasit cas, urda, faimosul sloi de oaie, ceapa verde, rosii, castraveti si multa veselie. Poate pentru ca eram sus in munte, sau poate datorita calitatii, dar toate bucatele aveau un gust mai bun. Am mai povestit cu baciul si am mai gustat o cana de lapte proaspat muls inainte de a-i lasa pe ciobani sa isi vada de treburi in continuare, nu inainte de a le multumi pentru fantastica ospitalitate, si de a le promite ca ne vedem si la anul.

Daca v-au placut fotografiile nu uitati de butonul `Facebook Share` !

 Va recomandam de asemenea:

Traditii seculare- Nedeia Sanonilor

        Christus Surrexit! – in Tara Momarlanilor

                 Vagabond in tara Momirlanilor

All contents of this Web site are Copyright©2010-2012 by Bogdan Dan and are marked as such. All rights reserved. For more information, use of material and reproduction, please contact the author. All use of material and reproduction without the written consent of the author is prohibited.
About these ads

One thought on “Masuratul oilor in Tara Momarlanilor

  1. Pingback: Traditia si puterea viselor / Green Future | Traditie » Inovatie » Sleep Evolution

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s