Therme Herculi, pasi in uitare

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală.Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculis Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi: „Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință”. În timpul imperiului romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.

Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, sub tutela Imperiului austriac. Din 1736 se porneste reconstrucția și modernizarea băilor, a căilor de acces, grănicerii bănățeni contribuind la constructia majoritatii edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant. Se cuvine să pomenim aici faptul că în anul 1999, Termele Romane cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman au fost redate, după 2000 de ani, în circuitul turistic astfel încât vizitatorii hotelului au posibilitatea să urmeze tratamentul balnear în aceleași condiții cu cele ale guvernatorului provinciei, generalul roman Marcus Aurelius Pius. După retragerea administrației și armatei romane, în timpul împăratului Aurelian, sub presiunea populațiilor migratoare, băile au decăzut mult comparativ cu perioada de strălucirile din vremea romană. În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie in jurnalul intim: Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare. În stațiune există Muzeul Nicolae Cena, ale cărui colecții au început să fie constituite începând cu anul 1922.

Dar pînă să ajungi propriu-zis în oraş, te întîmpină spectacolul estival. Nici el nu e chiar ce ţi-ai dori: oameni veniţi din toată ţara, stînd pe marginea drumului în slipi, care îşi întind corturile şi şezlongurile lîngă şosea şi îşi petrec concediile cu bani puţini, profitînd aproape gratis de apele tămăduitoare. Descoperi o lume de nostalgici ai unui turism sindicalist de mult apus, care n-are nici o legătură cu peisajul cîndva aristocratic. În miros de grătare şi într-o veritabilă atmosferă de bîlci, cobori din şosea către adevăratele Băi Herculane.  Toată omenirea pare că s-a concentrat în jurul hotelurilor construite în perioada comunistă, aşa că, dacă o iei la pas, ai şansa să descoperi o mică aşezare parcă abandonata. Un muzeu în aer liber, cu exponate preţioase, a căror fragilitate vorbeşte despre o lume cu ştaif, atît de îndepărtată.   Pavilioanelor baroce în care veneau an de an vilegiturişti din toată lumea au ajuns într-o ruină greu de acceptat. Din băile termale în care turiştii îşi tratau sufletele şi corpurile au mai rămas azi doar nişte ziduri groase, uitate şi năpădite de vegetaţie.  

Ne oprim în parcul staţiunii. Două rînduri de scări îţi deschid calea spre clădirea cazinoului, străjuită de o galerie cu plafonul pictat. În rest, aceleaşi geamuri murdare şi interioare dezafectate. Cîteva ornamente au supravieţuit pe ici, pe colo, la fel şi picturile de pe zidurile exterioare.  Cum cobori de la cazinou şi laşi parcul în spate, vezi bătrînul pod metalic arcuit peste Cerna. Băile Neptun, construite între 1883-1886, după planurile arhitectului Alpar, te întîmpină semeţe. E astăzi o clădire dezafectată, ca multe altele din Herculane. Tencuială scorojită, geamuri sparte şi un miros de sulf care vine parcă din măruntaiele pămîntului, fără să ţină cont de accidentele istorice. Din informaţiile pe care le-am găsit, nu-i de mirare că Baia Neptun îşi păstrează încă aerul acesta maiestuos şi după atîta timp. La data cînd a fost construită era considerată cea mai modernă instalaţie balneară din Europa. Avea ascensor hidraulic şi un sistem de ventilaţie tot hidraulic, acţionat de apa izvorului Munk, din spatele său. În cele două aripi ale sale existau băi de sulf şi băi de sare. Mai era dotată şi cu un turn artezian, construit în anul 1894, care conducea apa la baie fără pompare, şi dispunea şi de o secţie de fizioterapie. Toate aceste descrieri par acum o fantasmă. Înăuntru se mai văd doar nişte ziduri groase, scorojite. Şi multă tristeţe răzbate de sub straturile groase de cărămidă aparentă care încep deja să se prăbuşească pe una dintre laturile clădirii. 

Am lăsat băile în urmă şi am înaintat spre Piaţa Hercules. Pe unele clădiri, care au funcţionat cîndva ca hoteluri, atîrnă azi plăcuţe cu anunţul „de vînzare“. Unele ziduri, mai norocoase, sînt învelite în pînze şi în spatele lor se lucrează. Consolidările înseamnă în acest caz o şansă la o nouă viaţă.  Baia Apollo, care poartă pe ziduri inscripţia AD AQUAS HERCVLIS SACRAS AD MEDIAM, aflată în faţa capelei catolice, despre care se ştie că a fost una dintre primele băi construite în staţiune, te lasă să descoperi prin ferestrele sparte nişte interioare impresionante.

Parasind Valea Cernei, un adanc regret negrait ne stapaneste: cata frumusete avem in tara asta! si totul abandonat. Dar daca totusi….

All contents of this Web site are Copyright©2010 by Bogdan Dan and are marked as such.

All rights reserved. For more information, use of material and reproduction, please contact the author. Use of material and reproduction without the written consent of the author is prohibited.