Daca nu vorbesti, indura-voi, desigur, tacerea ta;
imi voi umple inima cu ea.
Voi astepta linstit, cu fruntea-nclinata,
Si asemenea noptii de-a lungul veghei sale instelate.
Fara-ndoiala dimineata are sa vina;
intunericul se va risipi
si glasul tau se va revarsa in izbucniri de aur
siroind prin ceruri.
Atunci cuvintele tale isi vor lua zborul in cantece
Din fiecare cuib al pasarilor mele
Si melodiile tael vor izbucni in flori
Pe toti vlastarii padurilor mele. - Rabindranath Tagore-