Oglinzi de sticla si oglinzi de ape limpezi, in care totu-i mai frumos decat aievea, in care totul se petrece si nimica nu se presimte, nici ramane, voi sunteti marturia eternului moment, voi dovada nefiintei oricarui trecut si a oricarui viitor.
Oricate primaveri s-ar tot intoarce in lume, in oglinzi nu poate fi niciodata cu adevarat primavara.
Si, totusi, cate tinere chipuri, atat de frumoase, au pierit in abisul vreunei oglinzi.
– Petru Cretia -
